Publicata de: iuda in Sentimente
Ochii mei sunt mărturie,
de câte ori obosesc,
și nu pot scrie pe hârtie,
tot ce zilnic pătimesc.
De câte ori pe câte-un umăr,
plângeam parcă la pereți,
de n-am degete să număr,
poate-așa mă lecuiesc.
Pentru o simplă îmbrățișare,
o vorbă sau un cuvânt,
am simțit cât de rău doare,
să fii om pe-acest pământ.
Și mi-e trupul tot pustiu,
de la oameni fără de oase,
cu limba lor de șarpe viu,
ce-mi pregăteau multe farse.
Prea multe am îndurat...
de nu am curaj să scriu,
de câte ori am suportat,
lumea ca pe un sicriu.
---Original Message---
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 05.05.2019 08:00 EET
Data publicare: 05/05/2019 | Vizualizari: 2651