Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Când zăpada se topește,
și afară... e cald iară,
natura îmi amintește,
de o altă primăvară..!
De atunci tot scriu cuvinte,
despre clipele prea reci,
și-amintiri ce-mi vin în minte,
ce aș vrea să le citești.
Amintiri ce-mi sunt comori,
din atâtea nopți de vis,
când îmi spuneai cât mă adori,
iar azi „focul” îl văd stins.
De atunci tu nu mai treci,
să vezi dacă mai exist,
când în iernile prea reci,
aveai sufletul tău trist.
De-atunci frigul mă-nconjoară,
ce a rămas de la tine,
chiar dacă seară de seară,
mă-ncălzesc doar cu suspine.
Și mă uit... mă uit în zare,
poate apari iarăși pe drum,
așa ca din înâmplare...!
până de tot nu mă scurg.
Original mesage
Vrei Nu Vrei
16/03/2019
Fecha de publicación 16/03/2019 | Vistas: 2853