Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Mă simt prea istovit și frânt,
iar curajul ce-l aveam îmi moare,
și n-are rost să mă frământ,
când orice pas mă doare.
Chiar trupul meu se-mpotrivește,
de-a mai trimite un sol în zare,
când nimeni la el nu se oprește,
și însetat se clatină și moare.
Iar sufletul ca într-un clește,
nu contenește să tot plângă,
că înc-o viață își dorește,
chiar și o altă lună..!
Căci cea sub care am tot iubit,
sub bolta nopții înstelată,
e rece și ca de granit...
ca orice inimă de fată.
Și simt o scârbă îngrozitoare,
când aud repetat într-una...
„eu te iubesc” și nu mă crezi,
apoi te lasă pentru toteauna.
Original mesage
Vrei Nu Vrei
15/03/2019
Fecha de publicación 15/03/2019 | Vistas: 2570