De-mi vei uita iubirea într-o zi,
La care am tot insistat...
Înspre apus nu m-ai privi,
Că tu ești omul ce a plecat.
La sufletul ce am tot sperat,
Să-mi stingă dorul ce m-a cuprins,
E de mult din inimă plecat,
La câti ani la rând... am plâns.
E sufletul ce nu a fost în stare,
Să îmi aducă un pic de primăvară,
Cu raze timide de soare...
Decât tot iarnă să mă doară.
Din toate câte au fost la început,
A rămas în urmă un mare gol,
Căci n-am avut... ce am pierdut,
În nopți prea multe fără somn.
Tot căutându-ți alinarea...
Tu mă iubeai așa întâmplător,
Să îți alungi toată disperarea,
În poezii pline de dor.
A fost o mare păcăleală...
Din viața ta plină de eșec,
Și nu o ură personală...
Când te durea enorm în piept.
Regret enorm că m-ai vrăjit,
Cu ochii cei frumoși ai tăi,
În nopțile în care nu am dormit,
Sperând să fie odată ai mei.
Original mesage
Vrei Nu Vrei
20/01/2019
Data publicare: 20/01/2019 | Vizualizari: 2700