Să te ferești de omul bun,
Care durerea nu-și arată,
Din câte a tras pe-acest pământ,
Nu spune niciodată...
El știe cum e să fi rău,
Din necazuri mult mai multe,
Și îți află și gândul tău,
Doar privindu-te sub frunte.
Prin viața lui mai mulți au fost,
La unii chiar și călăuză,
La alții le-a dat și adăpost,
În vreme aspră și ursuză.
Să te ferești de omul bun,
Când ai de gând să-i spui povești,
Căci pentru el ești ca un fum,
Din prima vorbă care o verși.
Iar de încerci să-i spui minciuni,
Te simte cum dai din pleoape,
Cum e obiceiul la români...
Când de necazuri nu au parte.
Original mesage
Vrei Nu Vrei
17/01/2019
Data publicare: 17/01/2019 | Vizualizari: 2836