Publicata de: iuda in Sentimente
Ești prin mintea mea... frumoasă doamnă,
Îmbrăcată cu același roz legământ,
Și de-atunci în fiecare toamnă,
Îmi amintesc cum ai jurat strâmb.
Când îmi cereai să nu te dau uitării,
Uite că eu stau mereu în umbra ta,
Neliniștit ca valul alb al mării,
Mai scriu un vers în lipsa ta.
Tu ești blestemul ce-mi aduce moarte,
Căci eu de tine nu pot să mă dezleg,
Mă posedezi de-acolo de departe...
Cu-azurul ochilor tăi verzi.
Nu-mi cere sa te uit... frumoasă doamnă,
Căci mă inspiri în orice poezie,
De când mi-ai jurat în acea toamnă...
Cu tine o să fiu mai mult de-o veșnicie.
Original mesage
Vrei Nu Vrei
11/12/2018
Data publicare: 11/12/2018 | Vizualizari: 2508