Publicata de: iuda in Sentimente
În nopțile în care vedeam soare,
O poartă mare mi-ai deschis,
Să uit de toate când mă doare,
Dacă mă apuc de scris...
Și alergând în lumi imaginare,
Ne țineam în noapte de urât,
Îmbrățișând a versului splendoare,
Nu mai știam ce-i nod în gât.
Cât aş fi vrut alăturea să-mi fii,
Acolo unde versul ne-a unit,
Scriind pentru mine poezii,
Speram să ne țină la infinit.
Azi doar remușcarea mă cuprinde,
Când anii încet-încet tot curg,
Iar din acele clipe splendide,
Le văd pe toate în amurg...
Și din acele versuri parfumate,
Cu iz înțepător de margarete,
Azi vers mai scrie doar o jumătate,
Căci celaltă are doar... regrete.
Original mesage
Vrei Nu Vrei
25/11/2018
Data publicare: 25/11/2018 | Vizualizari: 2299