Publicata de: iuda in Sentimente
Eram niște nimenea prin lume...
Și-n noapte singuri am rămas,
Răsfățându-ne în glume...
Ca doi copii de la oraș.
Mi-ai acceptat cu greu prietenia,
După ce ți-am spus gândurile mele,
Când tu știiai ce-i viclenia...
În virtualul plin de rele.
Și totuși ceva minunat tot mi-ai dat,
O poză cu ochii tăi frumoși,
De nu credeam cu adevarat...
Cum de ai lăsat garda jos..?
Atunci ai stârnit ceva în mine,
Și prin mintea ta m-am lăsat purtat,
Până am simțit și-n inimă la tine,
Un gol... ce trebuia ocupat...
Doar că minunile nu țin mult,
Cu feți frumoși și zâne verzi,
Când din minciună îți faci cult,
Nici adevărul nu-l mai crezi.
-----Original Message---
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 10.04.2018 10:32 EEST
Data publicare: 10/04/2018 | Vizualizari: 2390