Publicata de: iuda in Sentimente
E atâta de frig și e târziu,
Să îți mai scriu ție... firește,
Când nici nu știi dacă sunt viu,
Dar tot ce scriu mă-ntinerește.
Nebun te-aș fi urmat oriunde,
De n-aveai o inimă de piatră,
Ce în adâncul ei ascunde...
Jurăminte ce acum te sapă.
Le am din amintiri cu tine,
Când îmi scriai în noapte poezii,
Multe ce îmi făceau chiar bine,
Azi... toate cad dintre ierarhii.
Căci eu de mult iubesc prezentul,
Și nu mai alerg după stafii...
De cănd la tine a murit talentul,
De-a mă iubi prin _ poezii _
Am redevenit din nou bastard,
Deci... te dezleg de jurăminte,
Nici după tine nu mai ard...
Un suflet mic și făr' de minte.
Și totuși mă întreb retoric,
-Ce gust o fi avănd _ uitarea..?
Dar nu-s ca tine un euforic,
Să mă îmbăt cu disperarea...
-----Original Message---
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 09.04.2018 16:00 EEST
Data publicare: 09/04/2018 | Vizualizari: 2377