Ochii tăi mi-s moștenire...

Publicata de: iuda in Sentimente

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Erai ca și apa de cișmea...
Când ai intrat în viața mea,
Și mă ungeai pe răni mereu,
Cu leac bun: _ sufletul tău _

Căci tu mi-ai stat pe răni mereu
Ca un balsam când îmi era greu,
Dar azi degetele ce îți scriu,
Au înțeles că venit prea târziu.

Sau prea devreme eu am fost,
Pe-acest pământ fără de rost,
Când pereți reci pe inimă m-apasă,
De când ai plecat de-acasă...

Doar privirea ta mi-a rămas povară,
Și-mi apare în vis seară de seară,
Ca pe un ștreang te simt sub bărbie,
Când inima toată o simt prea pustie.

Ai preferat să te-ndepărtezi...
Pe drumuri fără de zăpezi,
Fără să încerci măcar a vedea,
Ochii mei triști de sub fruntea mea.

-----Original Message---
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 31.03.2018 20:08 EEST

Data publicare: 31/03/2018 | Vizualizari: 2357

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante