Să am... dar n-am... timp!

Publicata de: iuda in Sentimente

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Când oboseala mă atinge pe la pleoape,
Și patul mă îndeamnă la un somn,
Abia atunci simt cât ești de departe,
Și tot trupul mi-l chionui până adorm.

Nu te condamn că nu mai ai suflet,
Și că tot ce-a fost a devenit poveste,
Atunci când soarele se îneca în plânset,
De nori eliberată... iubirea nu mai este.

Când mă topeam în ochii tăi de muză,
O făceam că arătai ca un tăciune...
Și toți te călcau ca pe o frunză,
Și nu-ți vedeau a ta amărăciune.

Dar te-am scăpat și ți-ai găsit cărarea,
Din acele tenembroase găuri stinghere,
Și ai lăsat în urmă doar uitarea,
Să mă bântuie noaptea _ în tacere.

Dar o să plâng mâine după treabă...
Și o să mă rog de destinul vieții,
Să-mi spună despre tine cum de te rabdă,
Să calci tot ce au hărăzit sorții.

----Original Message----
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 22.10.2017 17:08 EEST

Data publicare: 22/10/2017 | Vizualizari: 2277

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante