Nu trăim o veșnicie...

Publicada por: iuda en Sentimientos

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Și o frunză colorată,
Într-un roșu-arămiu,
A căzut jos înt-o baltă,
De ce? chiar nu vreau să știu.

E ca omul care odată,
Apare de nicăieri,
Și te lasă tot în baltă,
Fără să vrei... fără să-i ceri.

Viața e raza din cer,
Ce pe pământ o călcăm,
Până sufletele pier,
Între speranță și blestem.

Așa-i pe pământ în toate,
Multe vrem... multe visăm,
Până ajungem către moarte,
Dar încă multe sperăm...

Frunza făcea aerul curat,
Pentru rău și pentru bun,
Ne curăța de păcat...
Până a căzut în drum.

Ca și omul ce o viață,
Speră mai mereu la zbor,
Până-n ziua când o ceață,
Pune lacăt și zăvor.

Și de n-ai fost bun în toate,
Trăind numai în război,
Vei pleca cu _ N _ păcate,
Ca o frunză... în noroi.

-----Original Message---
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 17.10.2017 08:32 EEST

Fecha de publicación 17/10/2017 | Vistas: 2417

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes