Publicata de: iuda in Sentimente
Ce magica era a ta privire,
Ca un bandaj de pus la rana,
Dar a ramas fara sclipire...
Si a-nceput acum sa doara.
Din ziua in care ai plecat,
In acea prea trista dimineata,
Cand cerul intreg s-anourat,
Lasandu-mi amintiri pe o viata.
Mai simt sclipirea lor si-acum,
Chiar daca sufletul e rupt in doua,
Caci te mai vad din cand in cand pe drum,
Mergand spre alta cale noua.
Nu ai sa stii poate niciodata,
Ca ai fost si esti a mea icoana,
Cand iti ofeream iubire-adevarata,
Tu ma surghiuneai la prigoana.
Eu tot credeam ca esti o zana,
Desprinsa parca din povesti,
Dar din pacate nu aveai vointa,
Si ai plecat acolo unde esti.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 28.04.2017 06:57 EEST
Data publicare: 28/04/2017 | Vizualizari: 2264