Publicata de: motzoaca in Oameni
E un vartej ametitor
O adevarata nebunie
Gonim din ce în ce mai rau
Dupa ce ... nimenea nu stie
Timpul se comprima
Nu ne mai ajunge
Acu e noapte , acu e ziua
Dupa trecut sufletul plange
Cand osteniti dar linistiti
Mai aveam timp de o plimbare
De ceaiul de la ora cinci
De oferit în dar o floare
Si chiar si cu atata graba
Ce de la spate ne tot mana
O rima , cat ar fi de slaba
Macar o dat¨pe saptamana ...
Data publicare: 13/03/2009 | Vizualizari: 4215
reiko
a comentat:
trist,adevarat,frumos...si de restul...bomboaneee :))
motzoaca
a comentat:
mai traiesti , Minciunica ???