Publicada por: iuda en Personas
Responde con otra poesía Votar!
Era candva confidenta cea mai buna,
Si ne tineam de prostii luna de luna,
Nimic din cei in jur nu ne scapa,
Asa de bine ma intelegeam cu ea.
Pana intr-o zi cand durerea patrunse,
O cautam si nu mai era... se duse,
Am cautat-o in casa si pe afara,
Pe unde se ascundea seara de seara.
Chiar si in pat si prin dulap,
Pe toate aleele din parc...
Am strigat-o ca prea singur eram,
Nu raspundea si de durere gemeam.
M-am oprit langa un put de apa secat,
Ca m-am gandit... s-o fi inecat,
Si chiar acolo era cu fata ridata,
In micul petec ce ramasese de apa.
Am incercat sa o scot sa vina inapoi,
Dar era prea mare distanta intre noi,
Am inceput sa plang ca o pierdusem pe ea,
Ca am neglijat-o mult... pe ''tineretea mea''
--Original Message
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 26.05.2016 11:21 EEST
Fecha de publicación 12/03/2017 | Vistas: 2746