Publicata de: iuda in Sentimente
De la geam... afara privesc,
La un copac ce ma-nfioara,
Si prin coroana lui zaresc,
Chinul omului... povara.
O viata munceste cu sudoare,
Pentru a avea acel ''nimic''
Trudind zi de zi sub soare,
Facand din trup... un inamic.
Isi bate zilnic de el joc,
Nu vrea deloc ca sa il creada,
Ca vrea o pauza mica de tot,
O gura de aer curat... sa traga.
Din lasitate il tot mintim,
Doar ca nu vrea sa ne creada,
Ca si copacul in toamna murim,
Spre iarna fara primavara...
---Original Message-
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 29.10.2016 09:22 EEST
Data publicare: 11/03/2017 | Vizualizari: 2287