Zambeste... apoi roseste,
Cand i-atingi piciorul ei,
Printre mese cand paseste,
Sa serveasca clienti... vreo trei.
Tu esti singurel la masa,
Si faci comanda de o cafea,
Dar pe ea ai duce-o acasa,
Sa-i mai ceri si altceva.
O vezi cum straluceste,
Printre mese si clienti,
Apoi brusc se rasuceste,
Si-i prinde pe cei neglijenti.
Din ochi face o grimasa,
Asa ca de ospatar...
Cand te vede ca sub masa,
Iti freci neastamparatul dar.
Din ochi o dezbraci de haine,
Si ai vrea sa te accepte...
Cand in gesturi fine... tandre,
Sa o impingi langa perete.
Multi si-au incercat norocul,
Cand mai vin la cafenea,
Sa isi stinga in ea focul,
Dar sa nu dea de belea.
Ochii ei cei verzi... frumosi,
Te invita la plimbare,
Chiar de par ei lacrimosi,
Nu mai vor alta schimbare.
De vocea ei absorbit,
Scoti banutul si platesti,
Si pentru ce ai pipait...
Cand esti prost si nu gandesti.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 23.02.2017 07:29 EET
Data publicare: 04/03/2017 | Vizualizari: 2817