Publicata de: codrisor in Dragoste
Sa vina primavara, mai curand!
Mi-e sufletul bolnav, de nins si ger,
Ca peste tot e cerul - fara cer
Si musca-n poarta,crivatul flamand.
Copaci-s candelabre de lumini,
Ce soarele le-aprinde cand si cand,
Le stinge insa prea curand,
Vifornita din varf, spre radacini.
Si-n zloata asta de pe drum,
Se pierd sub urmele de pasi
Si clipele ce mi le lasi,
Putine, in nelinistea de-acum.
De prea mult nins ne-am ratacit,
Iubirea ni s-a troienit pe ses,
Zadarnic flori de ghiata ti-am cules,
Pe geammul de zapada viscolit...
De chipul primaveri-s insetat,
De ochii tai si ultimul sarut,
Caci frigul si tacerea m-au durut,
Ca toate dorurile ,ce mi le-ai lasat,
Imi viscoleste iarna, prin icoane
Si sunt atat de singur si de instrainat...
Data publicare: 03/03/2009 | Vizualizari: 2995