Un cocoş şi o găină
Se ciorovăiau de zor,
El, zicea că-i Luna plină,
Ea, că nu-i decât un nor:
-Măi găină, tu eşti chioară?
Da’-i rotundă ca şi-o oală!
Şi de mare, e cam mare,
Dar e Luna, ca şi-un Soare
Luminează neagra noapte
Asmuţind câinii să latre...
-Eu sunt chioară? Tu eşti chior!
Nu vezi că e doar un nor?!
Şi zici că şi luminează (!?)
Cred c-o lampă îţi filează!
Şi-unde auzi tu câini lătrând,
Când e linişte, mormânt!...
-Da' te uită-n sus, găină,
Că nu-i nor, e Luna plină,
Ca o mămăligă coaptă
Sus pe cer stă nemişcată,
Şi zâmbeşte către mine
S-o iau de pe cer că-mi vine!...
-Nemişcată zici, bădie?
Mişcă parc-ar fi piftie,
Poate tu ai, cine ştie…
Mămăligă sub chelie (?!)
Fugi de-aci cu-aşa prostie
Şi de-o vrei, a ta să fie!...
-Doamne, ce-ncăpăţânare
În grădina Ta cea mare!
Nu mă crede nici să moară
Că e Luna-n cer de-aseară,
Chiar de-i cade-n cap acuma
Ea o ţine…ca nebuna!
-Să te cred? C-aşa vrei tu?
Că mă doare sufletu',
Tot mereu tu ai dreptate,
Eu ce sunt? O nulitate?!
Numai ca tine să fie,
Ce zic eu, e...gălăgie?!
-Bine, fie, e un nor
Şi termin că simt că mor,
Iar de-mi spui că dă şi ploaie,
O să-ţi spun:
Şi cu pietroaie,
Tunetele…
Cântă-n cor,
Fulgere,
Se-aprind din nor,
Toarnă apa cu găleata,
Unde-i mama,
Unde-i tata,
S-a lăsat şi cu futrună,
Tot pământu’ îl adună,
Ah, ce nor afurisit,
Chiar în ţeastă m-a trăsnit!...
-Zici că-i nor?....
Chiar eşti trăsnit!..
Este Luna-n asfinţit!
Valeriu Cercel
Data publicare: 22/01/2017 | Vizualizari: 2951