PLOAIA DIN NOI

Publicata de: popa in Diverse

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Mari nouri negri se-ngrămădesc grăbiți,
Se zbat și se invart porniți
S-aducă ploaia pe-nsetata glie,
Ce simte,parcă stie...
Ce o sa fie!

Aievea parcă văd de un cireș legat
Un leagăn ce se cere legănat,
Chiar dacă ploaia s-a pornit,
In el e-o fata cu părul despletit...
Și-i la zenit!

Se joacă vântu-n părul ei,
Cireșu-ii pune-n dulci urechi cercei,
Curând rămâne goală,pură,fără straie
Și se transformă-n jocul ei vioaie...
In ploaie!

Sărută-mă fetițo,ploaie dulce,
Așa cum mă sărută vântul ce te-aduce,
Dezleagă-mă de trup,mă răcorește,
Pământul parcă ne unește,tu taina o-adâncește..
Și mă iubește!

Cad picuri mari pe mine
Și trec in carne,-n oase și in vine
Sângele cald se-amestecă curând,
Simt că sunt ploaie și pământ,
Că sunt și vânt!

O noapte-ntreagă a plouat așa,
Pe leagăn,la fereastra și pe tâmpla mea,
Pentru ca-n zori de zi,semețul soare
Să vină ca o binecuvântare...
Pe-ntreaga zare!

Aștept de-atunci cireșul să-nflorească,
Să vină inc-o ploaie și să ne unească,
Sub noi să picure cireșe coapte,
Să ne șoptim din nou aceleași șoapte...
Ca-n prima noapte!

Data publicare: 25/02/2009 | Vizualizari: 2772

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante