Responde con otra poesía Votar!
Mi-apare-n minte chiar acum
Imaginea dintr-un altar strabun
Cuprins de flacari sacre și de fum ,
Imaginea măicuței mele,suflet bun.
Mă-nchin adanc și-ți mulțumesc
Măicuțo pentru că exist,
Că mi-ai dat viață, că trăiesc
Că m-ai făcut ca tine,sufletist.
Te-ai chinuit o dat-a doua și a treia oară
Să faci din al tău sânge
Și carnea ta ,pereche mie,născut-ai surioară,
De-aceea ani noi te rugam,maicuto nu mai plange..
Tumultul vieții te-a cuprins,
Dar ochii tăIi aduc lumină,
Căci nici o grijă nu mi te-a invins...
Si nici nu te-ai facut de noi străină.
Apari ca o icoană de prin alte vremi,
In suflet ne-ai sădit credință și speranță
S-ajungem oameni mari și demni,
Să-ți fim toiag la suferinți in viață.
Prin poezia asta noi te-mbratisăm
Și ne rugăm de sănătate la Bunul Dumnezeu,
Promitem că nicicând icoana n-o uităm,
Promitem că te vom iubi mereu.
Vor trece ani, și cine știe
Unde vom fi noi toti
Tu vei rămâne tot icoană vie
Pentru noi doi si-ai tăi nepoti.
Aprinde-voi atuncea ca și-acum
Imaginea din templul cel străbun,
Nu vor mai fi nici lacrimi și nici fum,
Ci,numai veșnic,sufletul tău bun...
Fecha de publicación 23/02/2009 | Vistas: 2833 | 1 vot
printesa
a comentat:
ar fi bine daca toate aceste sentimente ar fi si in realitatea de zi cu zi,si nu doar cand amintirile coplesesc.Sper ca viitorul sa-ti aduca ceea ce-ti doresti si nu spui nimanui,fie pentru ca nu ai curaj,fie pentru ca tu crezi ca nimeni in lumea asta nu stie ce-i in sufletul tau si ce se intampla in realitate.Daca crezi ca asa vei fi mai fericit,urmeaza-ti calea,indiferent ce va iesi.Curaj,si tot inaine ca rusii.