Publicata de: th3mirr0r in Suferinta
Cartea Poemelor
*** 87 ***
Frunzele
Iubesc toamna,impreuna cu tristetea-i colosala
Ce-adapa fara de-ncetare inimile multora;
Privesc adesea frunzele,cazand,rand pe rand,
Una dupa alta,in joaca lor dementiala…
Ma las purtat,in timpurile copilariei lor,
Iar vocea mi se stinge;devin bland,
La fel precum eram..intaia oara..
Stau pe-aceeasi banca pe care parca te astept d-un veac,
Aceeasi banca pe care parca o eviti,
Trecand pe langa mine,luand cu tine…
Parfumul tau,de liliac,
Pe care l-am simtit cand bratele-ti ma-ncongiurau,
Cu drag,intaia oara..
Crezi ca daca n-ai intrat inca in viata-mi chinuita
De dorul tau,pulsandu-mi iara-n vene,
Nu te voi astepta de-a lungul anilor
Pe-aceeasi banca ruginita,
Insingurandu-ma mereu,de toate si de toti,
Cugetand spre ceasu’-n care te voi fi intalnit pe tine?!
Frunzele cad,in jurul meu…
M-acopera complet,,,
Cu tot cu tristetea lor,
Uitand de tine…
Erai candva..lumina sufletului meu,
Arzand,neincetat..
Pana in clipa cand..la apogeu..
Am reusit sa inteleg..
Ca tu..n-ai existat..
©Th3Mirr0r
Data publicare: 22/11/2012 | Vizualizari: 2506