Publicata de: th3mirr0r in Suferinta
Cartea Poemelor
*** 85 ***
“Viata de caine”
[IV]
Iata ca eu,cela ce nicicand nu mai voia sa planga
Inca din clipa vie,in care prietena cea draga,ma alunga,
Vrea sa-ncalce legea naturalacare-l guverneaza
Si sa-i dovedeasca inc-o data,ca natura sa,de om,inca e treaza!
Ea privea dincolo de tot ce-nseamna pacat
De parca mereu stiuse despre ele
Si ca si cum n-au existat..
Le iertase deja…strangandu-si degetele..
In causul mainilor mele…
De ce sa stea acolo jos,strivita iar,de o soarta cruda
Pe care de ani de zile o gusta din plin?!
Si-n clipa ceea,cand o tineam de mana,
Ii auzii primul suspin;
Ce folos sa-si aiba trena-mi lunga,
Vrand pamantul,sa-l atinga,
Cand fiinta asta,cat e de straina,
Imi era deodata,atat de draga..
Incat voiam s-o tina?!
Te rog,nu-mi refuza placerea de-a fi..
Macar pentru o secunda,om!
Ii spusei,pe-un ton dur,invelind-o..
Apoi,privii,spre chipul sters,
In clipa cand..pierzand-o..
Devenise..totu’-n jur..
Nimicul Monoton..
Dintre toate momentele triste ale vietii mele,
Fost-a singura clipa fictiva in care m-am regasit…
©Th3Mirr0r
Data publicare: 21/11/2012 | Vizualizari: 2498