Publicata de: th3mirr0r in Sentimente
Cartea Poemelor
*** 37 ***
Colonia
Infloresc in pamant,printre straturi,
Alaturi de firele de iarba ori,de frunzele moarte,stalcite,
Se innegresc alaturi de lemnele demult putrezite
In locuri ferite de ploaie si vant,de-si fac punte pe la colturi,
Unde-s rosturi tari de piatra,captusite in licheni
Iara apa curge-n picuri,intai mici,s-apoi mai mari,
De s-aduna toata,chiar in gropile-asternute inaintea-i,
Iar deasupra se-mpletesc plase de paienjeni…
Sunt doar…furnicutele..
Marsaluiesc,ici-colo,cucerind teritorii..
Unele,in drumul lor anevoios,dispar…la fel ca picaturile
Atunci cand pamantul le absoarbe-n miezul sau,in chip firesc
Si nimeni nu patrunde dincolo..
Dar ele-si sapa cuiburi subterane,
Licentiate-n minerit…
Si nici macar o piatra,cat de dura-ar fi,n-ar sta in cale
Atunci cand toate se aduna,ca s-o mute,negresit..
Iar de-i prea mare,isi sapa santuri si tunele,
De-i face cale apei sa patrunda
Si ea,i-atat de nemiloasa,cand pasajele,cu forta le inunda…
Incat,totul..se surpa de indata
S-acea piatra..
Sub pamant,ajunge..
Iar furnicile o-ngroapa,
Musuroi,de-si salta…
Apoi,harnicute,isi cara seminte
Iar orice-i mai mare,il vor face faramite;
Iac’-asa fac ele,de-si umple camarile
Apoi,iarasi,cata sa-si extinda teritoriile…
©Th3Mirr0r
Data publicare: 02/11/2012 | Vizualizari: 2389