C.P. – CH21 – Abstract

Publicata de: th3mirr0r in Sentimente

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Cartea Poemelor

*** 21 ***

Abstract





E ora la care ar trebui sa doarma;dar,n-o face;

Priveste,catre ceasul vechi,din perete;

parca se-nclina-ntr-o parte;

Ii era teama,poate de clipa in care realitatea,

va sa se destrame?!

Stia,oare,ca focul din vatra mocneste?!

Inodora,floarea salbateca,sclipea in razele lunii,

prefacand-o in zana;dar,tace..

Iar cand s-apleaca asupra sa,

il fura-n lumea viselor sale..

si e atat de aproape..

Ii simte pulsul,vibrand acolo-n tacere,

iar caldura,o atrage;

ochii,is vii,precum doua stele;

Si-l privea,cu dragalasenia chipului sau minunat,de copila,

atingandu-i inima;cald si rece..







„Oare,de ce si-a lasat tamplele,langa urechea mea?!”

se intrebase de-odata;

Ar vrea sa o stranga in brate cu putere,

dara se teme ca nu cumva firavu-i trup,sa-l striveasca;

Se multumeste atunci,sa ofteze,simtindu-i caldura sufletului ei,

in timp ce-si apropie incet fruntea,cu timiditate,

Adancindu-se tot mai adanc,intre pletele ei,

precum vantul,in taina noptii,

printre salcii..tot mai aproape...







Cand totu’ pare atat de-adevarat,se intampla ceva si vezi realitatea;

Ce era candva atat de cald,acum e-asa de rece!

Cumva,cand bate vantul,pe pamant,toate firele de iarba,i s-apleaca

Si nimic nu rezista,sub suflarea sa..

Iar apa,mereu curge,croindu-si drum,pana si-n cele mai dure pietre;

Dar orice-n lumea asta,afla-si-ar locu’;ca piatra peste piatra s-a pus,

Ani de-a randul,cand s-a construit fortareata;

Lama unei sabii,poate fi atat de ascutita incat sa taie si o bucata de matase,

In caderea sa lina,spre pamant..

Dar,nu duritatea sa,nici taisul ei,nu-s cele ce reteaza,

Ci,viteza cu care perforeaza aerul..









Pietrele erau atat de frumoase,in locul in care paraul isi intindea bratele!

Aveau atat de multe forme,care de care,mai colturoase,

Extrase din pamantul pe care in armonie,traiau vietuitoarele!

Pe buzele lor,nu se mai zareau cuvintele,caci se supuneau tacerii,

In clipele in care se uneau,imbratisandu-se,in noapte..

Ochii,nu aveau cum sa priveasca intunericul din jur,

Ci doar..lumina din sufletele lor..


©Th3Mirr0r

Data publicare: 26/10/2012 | Vizualizari: 2248

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante