Publicada por: motzoaca en Temporadas
Responde con otra poesía Votar!
Covor de frunze arãmii
Cãlauzeste ai mei pasi
Ce alte dãti , deunãzii
Treceau prin crâng de toporasi
Prin lan de maci si albãstrele
Prin brazdele de fân cosit
Plecat-au toate , rândunele
Pustiu e cuibul , pãrãsit
Vin amintiri de prea departe
A ploii tristã simfonie
Miros dulceag de mere coapte
Ce vine din bucãtãrie
Vin pasii ei , grei , obositi
Cum n-am stiut de a ei boalã ?
Ochii-i sunt tristi si înrositi
- Tu , Irinel , venit-ai de la scoalã ?
Mi-e greu sã cred de prea multi ani
Cã a plecat , câ nu mai este
Se scucturat-au tei , castani
De multe ori . . . cine-si mai aminteste ?
Mã rog mereu pentru-al tãu suflet
Si plâng cum plânge trista toamnã
Adorm în gând cu al tãu zâmbet
- Mi-e dor de tine , scumpã mama !
Fecha de publicación 18/10/2012 | Última modificación: 08/11/2012 | Vistas: 5362
goeteri
a comentat:
Înduioșător...
motzoaca
a comentat:
. . . Si trist . . . Doar atât mai pot face pentru ea ; avea treizeci si sase de ani când a murit si eu vreo opt . . .
Mi-a promis ca ma ia cu ea dar vad ca nu s-a tinut de cuvânt ; eu înca mai astept . . .