Publicata de: th3mirr0r in Diverse
Zburand Printre Nori
Priveste-i!
Nori albi,al unui Cer,
Al meu,al tau,
Chiar asa de mult conteaza?oricum,sunt asa departe;
Asa de departe de noi..in loc sa intrebam de ce,
Mai bine sa aducem acei nori,
Aici,chiar in fata noastra..
N-ar fi dragut sa-i atingem,
Sa le dam niste forme,precum un pictor,
Desenand la inceput,niste linii,
Apoi,facand niste contururi,
Si in final,adaugand culoare,
Din paleta sa?!Dar,vezi tu,pentru asemenea nori,
Trebuiesc multe tipuri de pensule,
Multe forme de combinatii de culori..
Nu e aidoma precum atunci cand te uiti in jur,
Observand oamenii zilnic,ca mine,
Ca tine,numarand diferente?!
Si inca te mai minunezi de ce norii nu-s aici pe pamant
Ci sunt acolo,pe Cer?!
DE CE?
Pentru ca e o lege naturala;
Noi,oamenii,traind aici,impreuna,
Sau,cel putin,presupunand ca traim in pace si dragoste,
Vom merge acolo sus,intr-o zi
Si fiecare va avea un loc precum faptele lor,din timpul vietii..
Vom merge acolo sus,iar unii dintre noi,plini de dragoste,
Vor atinge,pentru o secunda,acel curcubeu,
Isi vor lua pensula ca sa fie un pictor in ploaie,
Vor desena,cumva,niste linii,
Apoi,vine vantul,sufla peste ele..
Amesteca culorile,
Formand norii,
Imprastiindu-i,
Precum picaturile de apa ce le vedem acum,aici,
In fata noastra,pe jos..
Chiar ploua?!
Intreaba un copil,tragandu-ne de maini..
Ne aruncam o privire inapoi,intorcandu-ne
corpul si incercand sa ne dam seama cine este..
Vedem...nimeni...
Inca ne intrebam de a fost imaginatia noastra,sau,a fost real?!
Un inger nea- atins mainile?
Stam,pentru o secunda,melancolici..sau poate vom privi sus,
Si vom vedea uluiti ce pictor a desenat pentru noi..
In mijlocul inimilor noaste,dam nastere unei sperante,
Una micuta,sa ajungem acolo,sa atingem norii violeti..
Nu e ceva miraculos ceea ce Dumnezeu a creat pentru oameni?
El a creat o intreaga lume ca in basme...
A desenat totul,pana la cele mai fine detalii,
In doar sapte zile..
Intrebarea este:putem desena acum norii,
Pe o bucata de hartie
Iar norii sa aiba culorile noastre,
Reprezentandu-ne sufletele?!
Ai prinde aripi doar privind cum apare
sufletul tau pe tablou,
Precum si eu,fiind o oglinda,deja,aratandu-ti-l pe-al meu?
Toti am putea zbura printre nori...
Puteam primi aripi cand iubim..
Acel mic baietel ce ne-a tras de maini,
A fost poate ingerul nostru pazitor..
Cand ai fost copilas spuneai acea rugaciune micuta...
Ti-o mai amintesti?!
Daca se intampla ca ai uitat de ingerul tau pazitor,
Ai zbura printre nori,
Sa-l cauti?!
Concluzie: Daca doresti sa zbori si ai nevoie de aripi,
Cauta in interiorul sufletului tau micul copilas..
L-ai observat acolo,langa coltul patului,rugandu-se?
Doar du-te acum la un baietel micut sau
micuta fetita,si roaga-i sa-ti deseneze un
inger zburand printre nori..
Vei fi uluit de ce vei constientiza;
Nu vei vedea poate un tablou plin de
frumusete precum ai putea picta tu,
Poate inca va arata chiar ciudat,doar niste
schite...linii,la intamplare,precum
versurile poemului meu,fara de rime,
Dar vei observa zambetul pe care nu il mai ai;
Ia deci acel zambet venind de la micul
baietel sau fetita micuta,in interiorul inimii tale,
Tine-l acolo,sa-ti vindeci rana,
Apoi,te vei vedea singur zburand printre nori...
©Th3Mirr0r
Data publicare: 20/09/2012 | Vizualizari: 2782