Publicada por: th3mirr0r en Diversos
Responde con otra poesía Votar!
Devino Liber – Comentarii
Versul alb,iubitu-l-am,
Dorind ca sa subliniez esenta deosebita
Din care mi-am sustras parfumul
Pe care il imprastiasem in soapte de satira;
Ma sustrag..cu drag,catre eternul la care visat-am
Plimbandu-mi degetele,tremurande,intr-o lira
Visand mereu la clipa-n care..drumul..
In sfarsit,incheiatu-s-a-ntr-un vers,fara de rima..
Plecand de la o simpla poezie
Cari vrut-a sa devina intregita
Dar care n-apucase-n soarta sa,cea tragica
Sa fie d’-unii mult prea indragita,
Am vrut sa o multiplic
Intr-un infinit-definit
D’-un vers alb..
Fara de rima,
Ori..de vreo masura..
Dar care dincolo de toate
Patreaza viu ..simtul umoristic
Uneori mai sec,
Alteori,mai vesel,
Cateodata berc,
Altadata,sterp,
Dar pastrandu-si forma,ca o lira
Inmuiata-n versuri,de satira..
Un titlu,din ceata densa,apare in voga
Si poate ca rade in hohote
Cand vede...
Intr-o slova
De-o schioapa,
Orizontul..
Iaca din lanul de grau
Apare un Papura-Voda!
E tot numa’ racnete
Si nu crede
Ca de manie
S-aprinse ca focul!
Pe chipu-i sumbru,impunator,
Prin arcada-i imensa
Ridicata-ntr-o parte
Ca rima,in proza
Rastignita carare-ntre pamanturi sterpe,
Sa-ndreapta,la acelasi titlu ce-i pare pustiu
Fiindca nu-i sugereaza nimic..
E doar vers alb
Pe care nu-l poate cuprinde-ntr-o masura,
E doar abur rece sau cald,
Imaterial,neputincios sa se desparta-ntr-o rima..
Si cugetam adanc,
La toate istea dandanale
Jucandu-se de-a v-ati-ascunselea
Dupa copacul stramb,
Rasarit..dinainte de vreme..
Razand,
Imi amintisem de clipele tacit sfaramate
De norii zariti in departare,
Intrebandu-ma,retoric,plin de mirare:
„O fi masura iambica,
Lipsa de rima,
Un cuvant nepretuit,
Sau..doar..ceva nepotrivit?!
Ori poate..e doar..
Trairea ce nu e reciproca?!
Si totusi versu' cela
De l-as privi o luna
Si n-as putea..gasi..cusur ..”
Si totusi,asta n-a justificat prea multe
Din lipsa de nevoie,de a scrie
Mii de versuri,disparute
Intr-un ceas de nebunie;
Insa vrut-am libertatea
Unui critic literar
Care-n vorbele-i reale
Sa descrie sublimal
Tot ce va sa-ndure arta
De la unii,de la altii,
Sfaramand-o,in mandrie,
Ca si piatra..
De hotar...
Ah!Iarasi gandii,cu paranteze
Vrand ca sa stii
Cum ii sta nebunului
Cand va sa delireze:
„Vai,tu!Devino iar ca-n primu' vers
Alunecoasa-n 14 forme ca masura
Apoi,aduti aminte sa-ti schimbi forma
Ca devin-o s-aiba O-ul cela sters
Ori poate cratima,zburlindu-se in laturi
Fiindca n-a fost acolo-n rudimentara forma
In care poate versurile-s fara noima
Si totusi..tu,poemule,devino.. plin de versuri!..”
[adu-ti ; devino] *
Nu m-am lasat convins
De vorbe minunate
Pe cari sa le privesc
Abrupte..
Da-ntr-o parte..
Is peretii muntelui
Si-ntr-alta,
I-abisu’
Insa pan’ si el,se da invins
Cand pietrele cad,sfaramate
Si nu gresesc..
Vazandu-le-ascunse
Ca un cutit,infipt in spate
De mana miseleasca a omului
Si..nu de alta,
Dar..iaca..visul..
Visul sau,de artist,
Unde-i?!
„Aveam alta viziune
La nasterea poeziei
Obturata pe parcurs
Iar acum,e una noua!
Da' in schimb,nu pot retine
Scopul sau reintrodus..
Chiar cu riscul..ironiei
Unui titlu..rupt in doua!”
Inca un pas,mai fac,
Supus fidel acelei intrebari
Cari nu-mi da pace:
„De ce,dragi poeti
Sunteti..atat de scumpi..
La vorba,
In loc sa scriti
O slova
Cari s-o recititi
Cand moartea va asaza epoleti
Pe umeri?!”
„O sa ma simt strain de ce e scris in rime,
Nascand poemele-mi pline de satira
Far’ de masura...
Iar ca sa nu se piarda intr-acelasi chin,straine,
Ori sa-si pateze integral cate o rima,
Nerespectand in versuri,o structura...
Iar la final,
O sa le iau...cu mine...”
Acestea fiind spuse
Inchei aici micul poem;
Is doar..cuvinte..incalcite,
Un sens real,boem.
[Dedicat intru saturarea substantei chimice, unui poem nedefinitivat]
©Th3Mirr0r
Fecha de publicación 15/09/2012 | Vistas: 2933