Nepoţii

Publicata de: val in Parodii

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

În viaţa mea, nicicând n-aş fi crezut
Că am să fiu vreodată fericit
De-ai mei copii pe care i-am făcut,
Pân’ ce nepoţii-n lume s-au ivit,

Căci de ai mei băieţi ce-au tot crescut
Zi după zi, fi’nd veşnic ocupat,
Abia acum, când anii au trecut,
Realizez că nu m-am bucurat,

Dar de nepoţi, adică nepoţei,
Când vin la noi mereu sunt bucuros,
De cum apar şi-n braţe-mi sar toţi trei,
Şi cerul pare mult mai luminos !

Iar mai apoi devin chiar exaltat,
Când facem câte-o boacănă, belea…
Nici vorbă…cum pe vremi eram blamat,
Nevastă-mea de mine să se ia !

Şi-n special, cum sunt ei de vioi
Şi-ntr-una mă aleargă pân’ asud,
De-atâta gălăgie, tărăboi,
Nici soacra nu e chip s-o mai aud…

Că de ştiam ce fericit voi fi,
Indiferent ce o să credeţi toţi…
Pe cinstea mea, şi nu vă zic prostii…
Făceam direct, de la-nceput, nepoţi !

Valeriu Cercel

Data publicare: 14/03/2012 | Vizualizari: 3408

Poezii de la acelas autor

 

Viki a comentat:

Brilliance for free; your parents must be a sweetheart and a certified guneis.

anrimqd a comentat:

6uBnU2 fdrkfaddcsys

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante