Cum zicea a mea bunică :
“Pe la noi era în stare,
Buturuga a mai mică
Să răstoarne carul mare”
Măi, ce vorbă minunată !
Însă azi am un regret,
Cum pădurea-i defrişată
Buturugi sunt berechet,
Dar nu stau pe căi bătute,
Sau pe-o uliţă măcar,
Ci, apatice, tăcute,
Stau “ca lemnele” în car,
Şi niciuna dintre toate,
Cum e caru-n van pierdut,
N-ar pica, intrând sub roate,
Să-l răstoarne ca-n trecut,
Aşteptând din cer să cadă
O surcică-n ajutor,
Ori să intre la obadă
Vreo codiţă de topor,
Şi cum râpa-i mai la vale,
M-aş mira, că-ai dracu’ boi !
Chiar de-apare-un ciot în cale,
Caru-l trag…tot înapoi !
Valeriu Cercel
Data publicare: 21/11/2011 | Vizualizari: 3360 | 1 vot
naty
a comentat:
imi place! bravo