Prietenul omului

Publicata de: motzoaca in Animale

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Am sa scriu o poezie
Sa imi placa numai mie
Nostima si frumusica
Nici prea mare , nici prea mica
Prin urmare , meditez
Rimele sa-mperechez
Si chiar daca am vocatie
Imi lipseste inspiratie ...
Mai mult , e o istorioara
Ce s-a petrecut in vara
In gradina cu bostani
Acum vreo treizeci de ani .
Azor , al meu catelus
Ochi vicleni , blana de plus
Intr-o noapte , pe-nserat
De picior m-a inhatat
Nu pentru ca-i era foame
Se-ncredea putin in oameni...
Si asa , iubiti cititori
Cu dintii infipti in picior
Si o durere nebuna
Am crezut ca e o gluma...
De o mana ma tragea
Strasnic , surioara mea
Insa , Azor cel voinic
Nu casca gura nici pic
Apoi , intr-un bun sfarsit
Din gura m-a slobozit
Lasandu-mi ca un decor
Muscatura pe picior...
Mult am patimit atunci
Nopti intregi si zile lungi
Rana mi s-a infectat
Lui Azor frica i-am luat .
Chiar de era cam nebun
In fond , era un caine bun
Jucandu-se , bata-l vina
Cu a mea adrenalina !
Asta s-a intamplat demult
Insa nici acum nu uit
Spaima prin care-am trecut
Si de al meu catelus
Ochi vicleni , blana de plus
Uneori imi amintesc
Cicatricea , cand privesc...

Data publicare: 11/01/2009 | Vizualizari: 4622 | 2 voturi

Poezii de la acelas autor

 

nebunaaa_09 a comentat:

Amintirile din copilarie nu se uit niciodata! Foarte frumoasa poezia, ti-am votat-o :)

smire a comentat:

imi plac toate poeziile tale ! felicitari! ai talent!

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante