Publicada por: condratovicigigi en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
E plin cimitirul inimii mele,
Atatea iubiri am ucis prematur,
Ma asteapta desigur pedepsele grele,
In viata eterna cea fara contur.
Si gandul ma doare si visele dor,
Iar mintea mi-e plina de cruci colorate,
Ajuta-ma Doamne sa scap sau sa mor,
Dar pot eu plati cu o singura moarte ?
Ma chiniu de o vreme incoace,
Si o duc tot asa daca as sti,
Ca-i pedeapsa divina ce ma face,
Sa mor putin in fiecare zi.
De ma chemi vin la tine acum,
Regretele mor cu mine odata,
Sperante plutesc prin ceata si fum,
Se duc inspre cei ce sant fara pata.
Eu vechiul romantic de-a pururi pribeag,
Albit de ani si de boli consacrate,
As vrea sa mai stau o vara pe prag,
Sa-mi stang toti copiii la piept. Se mai poate ?
Fecha de publicación 03/08/2011 | Última modificación: 05/08/2011 | Vistas: 3177
motzoaca
a comentat:
Afurisite tristeti ! Cum se face ca avem mai multa inspiratie atunci cand suntem tristi ?
Frumoasa poezie ! Felicitari !