Publicada por: condratovicigigi en Para la madre
Responde con otra poesía Votar!
Te vad tot mai des privind pe fereastra,
Tacuta si trista cu ganduri amare,
Si o lacrima cade pe camasa albastra,
Iar tu te feresti sa nu vad ca te doare.
Pe o masa incepe sa sune mobilul,
Iar tu te repezi ca scoasa din minti,
Sa nu stea sa astepte acolo copilul,
Cand suna acasa aici la parinti.
Apoi te asezi tremurand pe un pat,
O intrebi ce mai face si daca e bine,
Si parca cu teama ca faci un pacat,
O intrebi: anul asta acasa mai vine ?
Pe urma imi spui ca a sunat o fata,
Ca e sanatoasa ,ca totul e bine,
Si toata fata ti-e imbujorata,
Caci ti-a promis ca anul asta vine.
Ai adormit cu zambetul pe fata,
Chiar daca viata noastra e o drama,
Te vei trezi din nou de dimineata,
Cu chip alb de icoana si de...mama.
Fecha de publicación 30/07/2011 | Vistas: 3393
motzoaca
a comentat:
Numai mama sa nu fii . . . foarte frumoasa poezia ; felicitari !