Publicada por: gigi en Animales
Responde con otra poesía Votar!
E noapte. E trei dimineaţă,
Ma trezit iar lătratul de cîini,
Mă ridic şi privesc prin noaptea de gheaţă,
Şi mi-e frig la picioare şi mi-e frig şi la mîini.
Afară văd cîinii ce latră demenţi,
Pe gunoiul ascuns sub zăpadă din toamnă,
Şi-s toţi furioşi şi foarte atenţi,
La căţeaua cea nouă ce nu-i chiar o doamnă.
Ea stă chiar în mijloc cu laba pe un os,
Aruncat de un vecin cu dare de mînă,
Lătrînd la un cîine voinic şi lăţos,
Ce a stat toată vara pe munte la stînă.
Toţi ceilalţi se agită şi latră în jur,
Dar păstreză distanţa şi-s gata de fugă,
Că-i mare dulăul. E mare şi dur,
Şi oricînd dacă ar vrea, ar putea să-i ajungă.
El nu-i bagă-n seamă.Priveşte căţeaua,
Mai face o încercare să ajungă la os,
Şi chiar dacă-i mare cu blana ca neaua,
Ia simţit hotărîrea din ochiul sticlos.
Atunci fără grabă ca intr-o plimbare,
Cu coada în sus şi botu-n pămînt,
Se duce agale pe vechea cărare,
Lăsîndu-i pe toţi să latre în vînt.
Iar eu mă întorc în patul răcit,
Cu gîndul la ziua de mîine,
Şi nu-s supărat sînt doar obosit,
Căci lupt mai mereu pentru ...pîine.
Fecha de publicación 16/03/2011 | Vistas: 3605