Publicada por: razvan_claudiescu en Diversos
Responde con otra poesía Votar!
Când amintirile nu mai pâlpâie,
Lăsând urme în ale noastre odaie,
Cu line picături ale gândirii absolutului,
Pare doar un cutremur al pământului.
Ochii, mâinile ne sunt o parte de amintire,
Că nu pâlpâie doar amintindu-mi de iubire,
Pământul călcat e punctul strămoşesc,
Ce de fiecare dată când păşesc-mi amintesc.
Mă simt un microb fără vreo amintire,
Şi făcând o mare opintire,
În tot ce ar pâlpâi vrea dulce amintere,
De paşii mărunţii în a mea amintire.
( 2010, 24 noiembrie )
Fecha de publicación 24/11/2010 | Vistas: 2629