Publicada por: razvan_claudiescu en Diversos
Responde con otra poesía Votar!
Secundele pierdute din trenul dragostei de legendă,
Ce ţi-o port cu unghia ruptă scrisă în agendă,
Ca picăturile de sânge din ochii inimii mele,
În care scriu frumos pe agendă numele.
Oamenii din al meu jur parcă trăiau în basme,
Aveai impresia că vorbeau în poezii de boierime,
Bărbaţi, femei şi copii sunt pe astă stradă,
De clădiri imense parcă erau la o paradă.
Zăresc, o dulce femeie cu părul blond bălai,
Avea surâsul blând, vergin înger de plai,
Ochii căprui ca părul lui domn Iisus Hristos,
Parcă mă simţeam un mic albatros.
Frumuseţea ei este ca pictura pe pânză goală,
Din tabloul numit – Angelus mulierem – anuală,
Părul pictat cu ajutorul razelor de soare,
Buzele colorate cu sângele, de unde doare.
Un val puternic ce îmi zdrobeşte visele nopţii,
A devenit umbra peste viata mea a eternităţii,
E ca un nor întunecat ce nu mă lasă să ies,
De parcă era scris pe marmore că-s ales.
Mă simt pierdut ca o carte cu file goale,
Trupul Marganei sculptat foarte agale,
Să fie perfect şi desenat de Dumnezeu,
Mă închin la el că, pentru mine-i ca un Zeu.
Nu-i nimeni, este singura vreme roşie,
Doar luna noaptea răsare cu duioşie,
Ca o viaţă pustie şi în codrul de magie,
Ca îngerul-geniu cu multă energie.
O! te aud, te simt, te văd, te zăresc femeie,
Decât o umbra de om pustiit de animaţie,
Lovit de mii şi mii de glorii de stele de noroc,
Prescris pe marmore calidus de un prooroc.
( 2010, 30 octombrie )
Fecha de publicación 30/10/2010 | Vistas: 2625