Publicata de: razvan_claudiescu in Diverse
Turma dorinţelor te încolţeşte ca într-o luptă,
De gânduri adânci şi vise lungi cu treaptă,
Spre adâncimea de-o viaţă cu stropi de sănătate,
Şi lucrată cu iubire pură cu multă deplinătate.
Viaţa este închisă cu lacătul dur şi gros politic,
A oştenilor din turma lor şi ţinuţi legaţi clasic,
Pe piatra de vărsare de sânge scris paleolitic,
Fraza de omenie românească atât de dramatic.
„O! Iubită ţară bogată şi prosperă duios,
Peisaje din poveşti al nostrului plai frumos,
Viaţa românească care va veni dinspre viitor,
Va avea un gust amar atât de ameţitor.
Tinerele speranţe ai nostrului plai românesc,
Greutatea se va abate tot ce va fii omenesc,
Duşmănia, răutatea, crima vor fii din Iad,
Şi va veni pe pământ un mare prăpăd.”
Focul luminii şi a căldurii unei vieţi de dor,
Şi stropii de viaţă te asimilează ca un cerşetor,
Pământul moale ne va fii sub picioarele noastre,
Hrana va dispărea ca lemnul ce arde atît de tare.
Posomorîtul românul de viitorul ce va venii,
Vărsarea de sânge şi inimile zdrobite de oamenii,
De trai bun şi necaz amar şi viaţa-i prizonieră,
Trăind rău ca dedemult în aceea faimoasă peşteră.
Durerea va fii atît de mare în aceea zi de jale,
Cerul va fii schimbat ca şi chipurile,
De sângele ce va curge pe al nostru pământ,
Ţipătul sărăciei va fi un mic asculţământ.
Copiii al neamului ce suferă de mare dor,
Floare vieţii nu ne dă nici-un pic de ajutor,
Căldura soarelui şi a nostrului final,
Se apropie ca un mare criminal.
Bărbaţi, femei, copii şi chiar bătrâni,
Care suferă cu amar din acuza acestor tirani,
Aceşti diavoli întruchipaţi în oameni,
Care va face orice şi pe orşicare va izmeni.
Mulţi români va da vărsare de sânge,
Pe plaiurile străinătăţii care ne distruge,
Crima unui oştean român este slăvită,
De acele creaturi fără de credinţă.
O! dulce ţară, o, dulce Românie,
Totul începe să dispară într-o colonie,
Tristeţea naturii al funiei pământului,
Şi devenind, ţara pustiului.
( 2010, 23 octombrie )
Data publicare: 23/10/2010 | Vizualizari: 2563