Publicada por: razvan_claudiescu en Sufrimiento
Responde con otra poesía Votar!
Te duci şi viaţa ta de suferinţă dură,
N-or să te urmărească în noua viaţă,
Ochi-ţi sunt înlăcrimaţi şi fără armură,
De suferinţă în a ta fiinţă.
Or să te urmărească peste tot,
Şi nu este blînd necazul dureros,
Ca un demon urît de tot,
Ce răutatea la făcut atît de puteros.
Viaţa te-a îndreptat spre paloare,
Lăsîndu-mă în drumul cu cărare,
Iubirea mea care-i atît de mare,
Eşti frumoasă ca o floare.
Te duci şi chipul tău de înger,
Mi-a rămas întipărit în minte,
Ochii tăi mă face a mă simţi în aer,
Şi mă face atît de mult cuminte.
Te duci şi păsările te plîng cu cîntec,
Armonios cu glasul a te chema-napoi,
Îmi vine să te urăsc, dar te iubesc,
Amintesc că a crescut ca un mic altoi.
Te duci şi poate nu te voi mai vedea,
Te rog ! Nu îmi face aşa ceva !
Iubirea ta îi strop în viaţa mea,
Care mă face un mare cineva.
Te duci şi zilele trec ca secundele,
De la ceasul inimii mele de durere,
După al tău trup de zâna de file,
Din basmul vechi cu mare adiere.
( 2010, 15 octombrie )
Fecha de publicación 16/10/2010 | Vistas: 2469