Publicata de: razvan_claudiescu in Natura
Vara a trecut şi toamna ne bate la geam,
Cu vîntul care zbiar cu putere de auzeam,
Frunzele s-au gălbenit parcă sunt vopsite,
Cu gălbenuşul de ou de raţă alcătuite,
Peisajul este ca şi-un tablou de muzeu,
De arta ca ceea a frunzelor ca un semizeu.
Acum toamna venind şcoala s-a deschis,
Pentru a-i noştrii copii de mare compromis,
Copiii pleacă la şcoala cu ghiozdanele,
Pline de cărţi şi de creioanele de lichele,
La uniformă şi fericiţi sunt acesti copii,
Ca atunci când faci ceea ce vor cu bucurii.
Noaptea stelele lucesc pe al nostru cer,
Frunzele pe crengile de credincer,
Privindu-le inima-ţi bate foarte ager,
Vîntul tomnatic şi răcoros de aer,
Îndeamnă frunzele la dans de timp,
Toamna este fermecator de anotimp.
Prin ninsoarea de frunze galbene-ruginii,
Verzi-aurii şi roşietice se aştern cu nebunii,
Pe pamîntul reavan la fel unui covor colorat,
Cad şuvoaie de ploaie ciobanească de explorat,
Norii cenuşii care plutesc deasupra caselor,
Pe dealuri, pe cîmpii, în pădurea viselor.
Copacii sunt înconjurati de frunze multicolore,
Pe pământ parcă-i un covor de glumiflore,
Se mai aude şi murmurul izvorului din pădure,
Cum valurile sale izbesc uşor ca şi un graure,
Şi zilele de toamnă trec repede ca limba unui ceas,
Vechi care stă chiar şi în capitala din atlas.
01 octombrie 2010
Data publicare: 01/10/2010 | Vizualizari: 2608