Publicata de: razvan_claudiescu in Suferinta
Am intrat în cimitir şi mă îndrept spre al tău sacru mormânt,
Şi cum paşii îi fac agale inima începe de-a bate foarte tare,
Tremur tot venit spre al tău mormânt de a-ţi pune o lumânare,
Şi o floare binecuvântată şi stropită cu aghiasmă mare.
Am ajuns şi privesc, iar lacrimile-mi curg pe obraz cu mare jale,
Şi acum îţi aprind o lumânare mă închin şi îţi pun şi-o floare,
Îţi ating al tău momânt şi îmi vine în minte un mare vers de valoare,
„ Toate scrierile tale sunt acuma adunate în muzeul Demiurgului sfânt „
Onorabile poet – testamentul tău ne este opera ta care ne-ai lăsat-o…
Nouă oamenilor de rând, că acum eşti chiar luceafărul divin,
Te-ai întâlnit cu ceilalţi mari epigoni ai României de altă dată,
Şi vă povestiţi în versuri de carte şi va fi o mare artă.
20 septembrie 2010
Data publicare: 20/09/2010 | Vizualizari: 2697