La mormântul Veronicăi Micle

Publicata de: razvan_claudiescu in Suferinta

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Stau în genunchi cu faţa la mormântului tău sfânt – onorabilă poetă -,
Îţi pun un buchet de flori şi îţi aprind o lumânare cu respect de gazetă,
Admir trandafirii de pe mormântul tău, dar ai fost şi tu o floare eminesciană,
Eternă şi nemuritoare ca poeziile divine pe care le-ai scris cu dragostea de doamnă.

Datorită lui Eminescu tu ai început de-a naşte poezie romantică,
Lucefărul răsare spre mormântul tău sfăntă şi angelică,
Scumpă, doamnă Momoţi poeziile tale mi-a uns sufletul meu,
Ca mirul bisericesc ca şi cum mi-a fost sfinţit de Dumnezeu.

Sărut poza – onorabilă şi stimabilă dulce poetă – de pe cruce,
În urma lipsei mele de energie de-a spune – venerată pe cruce -,
Eminescu te-a iubit mai mult ca poezia divină cu mare stimă,
Erai sufletul lui pur şi inspitaţia de-a scrie pentru tine cu inimă.

19 septembrie 2010

Data publicare: 19/09/2010 | Vizualizari: 2616

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante