Publicata de: razvan_claudiescu in Natura
Lacul albastru oglideşte razele soarelui,
Cu legănatul razelor ultraviolete abstractului,
Şi printre ramurile codrului de freamăt,
Şi privesc timorat în pădure blestemat,
Gheaţă mi-se face pe şira spinării fără teamă,
Parcă aş fi într-o poveste de mare dramă.
Aud izvorul înmiresmat cum curge,
Apa sună cu ritm de muzică demiurge,
Razele soarelui trec prin ramurile codrului,
Cu abisul adâncului a aerului arivismului,
Cum izvoarele şi gârlele au câte un peşte,
Şi la mal iarbă deasă şi pietre multe comuniste.
Cum pupăza şi pitulicea cântă frumos,
Cum pupăza cântă des şi spune: Up-up-up,
Şi vine şi pitulicea şi spune: Tin-tian-tien,
Cântul grangurului aminteşte sunetele,
Melodioase ale unui fluier de animale,
Şi mă întreb: De ce canta pasarile?
În natură rolul de stimuls a fie jucat,
De diferite sunete şi zgomote cu certificat,
Orăcăitul broastelor, foşnetul frunzelor,
Murmurul pâraielor, scârţâitul copacilor,
Notele fluierului în ruladele pitigoiului,
Curgerea apei în cântecul privighetorii.
Fluierături în cântecul ţicleanului,
Ca un brad bâtrân din codrul absurdului,
Şi vocea ciocârliei de câmp la canepar,
Cântecul ciocârliei ca un ecou de tipar,
Armonios al ansamblului de zgomote,
Care se aud pe vamp în stepa de clopote.
Şi ascunse în ramurile stufoase de codru,
Ciripind ascunse prinde ramurile de cadru,
Privighetori, piţigoi, cinteze, scaţii, silvii, sturzi,
Lumina-i slabă şi foarte întunecoasă de urzi,
Florile mirosind pe-o rază foarte mare,
Ca şi un tei şi cireşul sălbatic fără apărare,
De toporşi, bujori, ciuboţica cucului,
Florile timpului şi a anotimpului.
19 septembrie 2010
Data publicare: 19/09/2010 | Vizualizari: 2705