E începutul anului şcolar
Dupǎ o varǎ lungǎ de vacanţǎ,
E prima dimineaţǎ de calvar,
E “crima condamnatǎ de instanţǎ” :
-Scoalǎ Costicǎ ! (mǎ-sa grijulie)
Este târziu, mai eşti încǎ în pat ?!
Costicǎ, însă, nici nu vrea sǎ ştie :
-La şcoalǎ nu mai merg ! m-am sǎturat !
-Cred cǎ glumeşti, sau vrei sǎ râzi de mine (!?)
Ţi-am pregǎtit dejunul, e colea,
Ce ţi-a venit (?!) cumva nu-ţi este bine ?
Motive nu gǎsesc cǎ ai avea (!?)
-Da’ nici mǎcar n-am chef sǎ-ţi povestesc,
Pe şcoalǎ sunt, mǎmico, sictirit,
Copiii nu mǎ plac, chiar mǎ urǎsc,
Profesorii, la fel, nu mǎ înghit…
-Gândeşte-te mǎcar un pic la bani,
Te rog din nou, fǎ bine şi te scoalǎ,
Sper sǎ-nţelegi…ai cinzeşcinci de ani,
Şi ca director…tre’ sǎ fii la şcoalǎ !
Valeriu Cercel
Data publicare: 13/09/2010 | Vizualizari: 2846