Amorfă

Inspiraţie a geniului nemuritor,
Străfulgerare crudă în infern.
Te-ai ascuns într-un deşert de vise
Şi nu mai vrei sa vi-napoi.
Te-a încântat să vezi cum piere,
Prin spicele de grâu proaspăt cosit,
Să strige mut doar, mai avea putere
Te-ai făcut mică-n iarbă
Şi-ai tăcut.

Să taci şi-acum cu ferecate buze,
Să nu-ţi aud nici plânsetul
De catifea,
S-adormi în ceaşca mare
De cafea,
Murind de un înec feeric.

Vei reînvia în gemul
De căpşune roşii,
Te vei întinde leneşă
Pe pâine
Şi vei ajunge,
Iar în mine ,
De unde tu plecat-ai
La-nceput.