Publicata de: carmelyta in Scoala
Din strămoşi ea a existat
Şi mereu a aşteptat
Să venim cu drag la ea
Să ne ofere învăţătura sa.
Eu „şcoală” o numesc
Şi în fiecare zi, pe aripile ei plutesc
Spre drumuri noi necunoscute
Pe care ea mi le face mereu ştiute.
De la ea am învăţat tot ce este necesar
Şi mereu, binele cu răul să îl compar,
Să ştiu ce e de făcut
Oriunde trebuie să mă duc.
Armonia din al său suflet
Trebuie sa ne aducă pe buze zâmbet
Căci ştim: Cu ambiţie şi putere
Trecem peste orice neplăcere.
Oricât de mult în vârstă aş înainta
Niciodată nu voi putea uita
Toţi anii de şcoală petrecuţi
Şi mulţimea tuturor prietenilor făcuţi.
Data publicare: 31/08/2010 | Vizualizari: 2842