Responde con otra poesía Votar!
Ai fost şi-ai plecat, ca o umbră, iubirea din noi stă să plângă,
Mereu te-am iubit,tinereţe, mereu mi-ai lipsit,frumuseţe.
Ai stat nemişcată-n iubire, sub raza de soare, eternă, tu mi-ai dat dăruire.
Sub coapsa ta fragedă, eu cântu-ţi iară, sub buza-ţi cea dulce, sub luna amară….
Afară, un vânt aspru,uscat şi ciudat,nu mai conteneşte a bate-nfundat,
Nu Eol în sine mă lasă mirat, ci, ce văd sub fusta ce ţi-a ridicat…
Adică-nţeleg să-ţi cânt la vioară, să-ţi fac serenade sau dansuri la bară,
Să-ţi fac complimente, să te pup solemn, sau s-atingi cu mâna organul suprem,
Eu nu am ştiut de sarea-n bucate , şi nu am ştiut nici prea multă carte,dar tu m-ai schimbat,
Eternă femeie, şi-ţi cânt serenade ,să-ţi ajung la cheie,
Dar, când dau de cheie şi, vreau să deschid, o briză îmi bate în nasu-mi perfid,
O briză măiastră, intens colorată,de eol adusă şi inmiresmată.
Căci ce-are femeia şi Domnului place,dar tu ai sub fustă …..o mie de floace.
Fecha de publicación 07/07/2010 | Vistas: 2942