Publicata de: iris25 in Oameni
Gând sumbru şi-ntunecat, peste lume-a poposit,
Cu al vântului asalt şi pe noi ne-a pricopsit.
Vise şi intrigi ţesute la acest capăt de veac,
Frenetici cu limba scoasă, în palatele de jad,
Propovăduiesc într-una, că e soare ,că e ger,
Lipsa banului,spun “dânşii”, se observă şi din cer.
E beznă afară, iar dorul meu zboară ,
Spre vremuri mai bune, spre o altă lume.
Şi mă gândesc, fără să vreau,
La ţara aceasta, ce moare încet,
Mă duc la cârciumă să beau,
Dar nu am bani, e faliment.
O spirală de lumină, ce inima mi-a pătruns,
Se strecoară fără vină, în sufletu-mi ce a plâns,
Din eternitatea crudă, din al nostru brav trecut,
Vocea Daciei inundă, al meu vis ca de mormânt:
Nu te teme drag române, brav haiduc cu codru frate,
Lipsurile vă vor duce spre reala libertate,
Umbrele ce au apus, înca au multe de spus.
E beznă afară, în ţară e frig,
Cu paşi de tămâie , c-un strigăt aprig,
Cer îndurare, nu vreau ca să mor,
Te rog, Doamne, ajută, românul popor.
Data publicare: 07/07/2010 | Vizualizari: 2957