doar o clipa

Publicada por: iris25 en Personas

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Frunză galbenă uscată, mi s-a dus iubirea toată,
Pană albă de cocor, am o mândră din popor,
Roşie în obrăjori, verde ea în ochişori şi moale la sânişori.
Frunză verde lemn-câinesc, când o văd înnebunesc,
Ochii ei ca de smarald, îi ţin suflului meu cald,
Păru-i negru ca de corb, ce face din orb neorb,
Străluceşte ca o stea, pentru mândruliţa mea.
Vântul suflă cam hoinar, sufletu-mi e grijuliu,
Căci eu pe morgana mea, a iubi nici nu mai ştiu.
Sufletu-mi zboară prin noapte, ca gândul,
Şi vuiete strigă, odată cu vântul,
El caută iarăşi, acea tinereţe,
Să scape de chin şi, de bătrâneţe,
Să aibe o clipă, de calm infinit,
Doar cu mândra lui sub sfânt răsărit.
Să-şi caute tihna în braţele ei,
S-aducă lumina din ochi-i de zei.
Frunză verde, lemn de brad, amu eu ce mă mai fac?
Căci un sumbru gând i-a dat, mândrei saltul într-un lac.
Degeaba am tot incercat, ca să o salvez , în van,
Neştiind deloc să-not, dispăru într-un final.
Doar o clipă eu mai cer , timpului să îmi mai dea,
Să-ntorc vremea în trecut, să mă duc la mândra mea.

Fecha de publicación 07/07/2010 | Vistas: 3020

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes