Publicada por: val en Personas
Responde con otra poesía Votar!
Plecai şi io în târg, sǎ vezi saftea,
De mǎ sculai devreme, dimineaţǎ,
Nu cred cǎ ceasu’ unşpe arǎta,
Sǎ casc un pic mai mult gura pîn piaţǎ,
Da’ nu mǎ laud, nu e firea mea,
Ca mine negustor, nu-i altu-n viaţǎ :
Luând în fugǎ nişte praz, mǎligǎ,
De brânzǎ doar nǎdejde mai era,
Cǎţaua aia proastǎ-a lu’ Cotigǎ,
Din lanţ scǎpatǎ, precum se vedea,
(Că-i atârna de gât doar o verigǎ)
Tot dupǎ mine, vere, sǎ ţînea;
Ajuns în târg, potaia dupǎ mine,
Io cunoscut ca om cu maniere,
Un şut sǎ-i trag, da’ nu îmi şedea bine
(Chiar de situaţia, sǎ zîc, mi-o cere)
Cǎ înjurai în gând de-aşa ruşine
Şi pe Cotigǎ şi p-a lui muiere,
Da’ fi-su-Ion, mǎ vede şi mǎ-ntreabǎ,
Cât vreau pe javrǎ, c-arǎta de soi,
Îi cer aiurea, sǎ mǎ aflu-n treabǎ,
Vreo douǎzeci de mii de Lei dǎ-i noi,
Cǎ lumea auzind, sǎri de grabǎ,
Sǎ adunǎ nebunǎ dând puhoi,
Şi într-o clipǎ, cât aş zice zǎu,
Dǎdui cǎţaua frate, luai şi plata,
Fǎcui şi cinste cu nişte trǎscǎu,
Da’ cât de bucuros fuse şi tata…
Îmi dete Ion pe ea, (nu-i bǎiat rǎu !)
Douǎ pisici de zece mii bucata !
Valeriu Cercel
Fecha de publicación 18/05/2010 | Vistas: 2880