S-a întâmplat o chestie ciudatǎ
Cu-o fetişcanǎ, una la pǎrinţi
(Povestea ce v-o spun, e-adevǎratǎ)
De şaişpe anişori neîmpliniţi :
Avea sǎraca, uite-aşa deodat’
(Cuminte şi sfioasǎ ea de micǎ)
Greţuri şi pofte de ceva murat,
Fǎcuse chiar oleacǎ de burticǎ;
Aşa cǎ mǎ-sa, fǎrǎ protocol,
De panicǎ şi nu mai zic, mister,
A dus-o pe copilǎ la control
La doctorul din colţ, din cartier ;
A controlat-o bine pe infantǎ
Şi-apoi dom’ doctor a concluzionat :
-Fetiţa dumneavoastrǎ e pregnantǎ,
Cam patru luni jumate io i-am dat…
-Pregnantǎ ?!!! a sǎrit mǎ-sa nervoasǎ,
Nu poate fi, cǎci ea cu un bǎrbat
Nicicând nu a fost singurǎ în casǎ
Şi nici prin târg aiurea n-a umblat (!)
Sǎri şi juna : mamǎ ai dreptate !
Eu nici mǎcar, v-o jur, n-am sǎrutat,
Nici chiar din joacǎ, nici curiozitate,
De când mǎ ştiu în viaţǎ, un bǎrbat !...
Confuz, sǎrmanul doctor, chiar şocat,
Deschise larg fereastra cǎtre stradǎ
Şi-apoi privi spre cer exasperat,
Departe cât putea el ca sǎ vadǎ…
Dupǎ vr-un sfert de ceas de contemplare,
Fecioara-l întrebǎ aşa-ntr-o doarǎ :
-Ce cauţi cu privirea-n depǎrtare ?
Este ceva-n neregulǎ pe-afarǎ ?!
-Nu e nimica, dar aşa ceva
Ultima oarǎ când s-a întâmplat,
La rǎsǎrit a apǎrut o stea
Şi-apoi trei înţelepţi pe înserat.
Valeriu Cercel
Data publicare: 17/05/2010 | Vizualizari: 2889